Laura Vicol, fost deputat PSD și una dintre vocile vocale ale partidului în ultima perioadă, a ieșit la atac după excluderea sa oficială din formațiune, în contextul scandalului Nordis. Mesajul transmis de aceasta este nu doar dur, ci și profund personal, trădând o furie adunată și o sete de dreptate pe care nu o mai poate masca.

Într-o declarație cu iz de rechizitoriu, Vicol acuză conducerea PSD de lașitate, trădare și ipocrizie politică, lăsând de înțeles că excluderea sa a fost doar un pretext, un calcul cinic într-o partidă murdară de șah politic.

„E curios, să nu spun previzibil, cum unii se văd deja pe locuri care nici măcar nu s-au eliberat. Graba lor trădează nu doar lipsa de respect, ci și o foame veche de putere, bine camuflată în vorbe goale.”

Fără a nominaliza direct, dar trimițând săgeți clare către actuala conducere a partidului, Laura Vicol sugerează că a fost sacrificată pentru liniștea de moment a celor care se tem de propriile umbre. În loc de loialitate și solidaritate, a primit tăcere cumpărată și spate întors.

„Au preferat să întoarcă spatele și să-și negocieze tăcerile. Iar cel mai clar s-a văzut asta chiar acolo unde aveau toate pârghiile — și totuși au pierdut. Nu alții i-au învins, ci propria trădare.”

Mesajul atinge apogeul într-o metaforă cum rar se întâlnește în discursul politic autohton: „Cine calcă peste ai săi ca să urce o treaptă ar trebui să-și amintească: scările urcate cu trădare se prăbușesc primele. Cezar a fost trădat de Brutus. Restul lumii a avut parte de femei.”

Nu e doar un atac la adresa unor colegi, ci o acuzație frontală adresată direct sistemului de decizie din interiorul PSD. Vicol le transmite, voalat dar ferm, că nu uită și nu iartă.

Mesajul ei este o declarație de război – un avertisment pentru cei care cred că pot scăpa neatinși după ce au făcut compromisuri pe seama unui om din interior. Fostul deputat se poziționează nu ca o victimă, ci ca un avertizor de integritate în fața unei mașini de partid care, în opinia ei, își devorează propriii oameni.

Laura Vicol nu tace și nu dispare. Iar PSD va învăța, poate prea târziu, că unele trădări au ecou public.